Japonia, prima victimă a programului HAARP?

   Omenirea, de regulă, trebuie ca mai întâi să treacă prin durerea şi jalea provocate de dezastre ca, mai apoi, să fi învăţat ceva. Dar şi atunci, la scurt timp după ce lacrima a fost ştearsă, uitarea pare să readucă individul la starea anterioară, de indolenţă, de abandon sau  simplă neputinţă.

   Pe de altă parte, omul, la nivel de individ, are propriul său Univers în care se desfăşoară şi pe care-l apără, atât cât poate de mult şi de bine: viaţa personală, cu toate ingredientele sale. Deşi ştie sau bănuieşte că în jurul său sunt alţi "oameni", mult mai mari, puternici, speciali,  influenţi şi decizionali, omul simplu, niciodată egal cu ceilalţi, este condamnat să-şi ducă traiul zilnic într-o dilemă ce-l va urmări toată viaţa: "Sunt componenta unei majorităţi, dar marile decizii sunt luate de o minoritate", moment în care majoritarul invizibil şi inexistent gesticulează a lehamite şi îşi vede de Universul său.

   Peste noi, majoritarii, sunt în plină desfăşurare forţe ce depăşesc imaginaţia noastră. Că sunt politice, economice, militare, poate că şi religioase, cine ştie?, aproape că nici nu mai importă. Sunt atât de "secrete", încât ocultismul şi depăşit condiţia din dicţionare. Ar fi o naivitate suplimentară din partea "majoritarului" să creadă că aceste clanuri de "speciali" funcţionează de ieri sau de astăzi. Dacă nu suntem realişti, măcar să compensăm cu puţină imaginaţie! Am putea estima "vechimile" unora la câţiva zeci de ani, dar când spun "zeci" înseamnă ceva în jurul secolului. Acestea ar fi cele "tinere". Credeţi că risc prea mult dacă bănuielile personale mă duc cu mintea la grupări, cete, organizaţii, adunături sau ce sinonim doriţi, ce-şi păstrează conservat atât anonimatul, cât, implicit, şi activitatea de ordinul secolelor? Ar fi doar o părere, desigur!

   Ce legătură are preambulul de mai sus cu titlul iniţial al postării? Are, pentru că dezastrul atât de complex ce a lovit o naţiune supertehnologizată readuce în discuţie - în discuţia unora, să nu generalizăm! - un anume proiect, care, la vremea respectivă, şi-a găsit destui contestatari, prin toate ungherele planetei. Rezultatul? Proiectul a devenit realitate fizică, existentă şi activă. Este cunoscut mai pe scurt sub numele de HAARP, iar mai pe lung, fără abreviere, High Frequency Active Auroral Research Program. Nu ştiu pe unde s-a pierdut F-ul de la frecvenţă, dar nici nu cred că ar schimba cu ceva fondul problemei. Ce face acest HAARP? Păi, partea "nesecretă" a obiectivului vânturat pe sub ochii naivilor ar fi: "Este un program de cercetare asupra frecvenţelor auroreale active desfăşurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfăşurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului şi ionilor acestora la bombardamentele radiaţiei solare şi cosmice dar şi la emisiunea de radiaţii de înaltă frecvenţă (HF) sau joasă frecvenţă (ELF) de pe Pământ."  (Sursa Wikipedia, enciclopedia liberă). Aţi înţeles ceva? Nicio problemă, nu vă culpabilizaţi! Şase miliarde de oameni habar nu au despre ce este vorba.

   Totuşi, oricât de ambiguă şi de relativă ar fi explicaţia furnizată pe Wikipedia, ar fi indicat să mai subliniem câteva chestii, interesante, cred eu:

- HAARP este desfăşurat de Institutul de Geofizică al Universităţii din Alaska de la Fairbanks

- Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy şi US Air Force.

- Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o reţea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părţi din ionosferă prin intermediul undelor radio.

 - Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360

   Menţiunile de mai sus nu avem dreptul să le privim superficial! Ştiţi foarte bine că informaţiile preţioase stau ascunse printre rânduri, iar aici, în text, nici măcar nu mai sunt ascunse. În ecuaţia HAARP n-au rămas prea multe necunoscute. Avem Armata, avem Pâmântul. Ce ne mai lipseşte? Efectele. Nu sufăr de scenarită şi nici nu mă reped cu garda jos precum un pugilist inconştient spre tabăra "conspiraţioniştilor", dar, tare mă tem, că Japonia nu este prima victimă. Haiti, Chile...hmm!...

Mai am de adăugat faptul că primele semnale împotriva acestui proiect, HAARP, au fost lansate în jurul anului 1995. Repet însă întrebarea: "Rezultatul?" Încercaţi să-l descifraţi din conţinutul materialelor culese şi din care am extras în rezumat pasajele mai uşor de înţeles., adăugând, în schimb, ilustraţia aferentă. În rest, nicio modificare, nicio intervenţie în text sau conţinut:

Programul HAARP: vandalism pe cer?

© dr. Nick Begich, Jeane Manning

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul I, Numarul 4 (decembrie 2005- ianuarie 2006)]  

HAARP fierbe atmosfera superioara

HAARP va bombarda atmosfera superioara cu un fascicul electromagnetic focalizat si dirijabil, fiind in esenta un model avansat de „incalzitor ionosferic”. (Ionosfera este sfera incarcata electric care inconjoara atmosfera superioara a Pamantului. Ea se intinde de la 65 km pana la 644 km distanta deasupra suprafetei Pamantului.)
Intr-o formulare simplificata, dispozitivul utilizat in cadrul HAARP este un radiotelescop inversat: antenele trimit semnale in loc sa le primeasca. HAARP este testul facut unei tehnologii ce foloseste fascicule de unde radio extrem de puternice care incalzesc unele zone ale ionosferei, pentru a le impinge in sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate catre Pamant, penetrand totul – cu sau fara viata. Publicitatea facuta lui HAARP da impresia ca este vorba despre un proiect academic ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor. Cu toate acestea, unele documente ale armatei americane arata lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare”. Comunicarea cu submarinele este doar unul dintre aceste scopuri.
Comunicatele de presa si alte informari din partea armatei cu privire la HAARP minimalizeaza continuu efectele sale. Materialele publicitare insista asupra faptului ca proiectul HAARP nu difera de alte sisteme de incalzire a ionosferei care opereaza fara efecte nocive in toata lumea, in locatii precum Arecibo, in Puerto Rico, Tromso, in Norvegia, precum si in fosta Uniune Sovietica. Cu toate acestea, un document guvernamental din 1990 indica faptul ca bombardarea cu energie prin unde de radiofrecventa (RF) va induce activitati nenaturale in ionosfera:
„...pentru undele de inalta frecventa de cea mai mare putere, disponibile in Occident, instabilitatile studiate in mod obisnuit se apropie de punctul maxim de capacitate de disipare a energiei, dincolo de care procesele plasmatice o vor „lua razna” pana la atingerea urmatorului factor limitativ”.
Daca armata, in colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate arata ca aceasta noua tehnologie gen „Razboiul stelelor” condusa de la sol este functionala si sigura, ambele au de castigat. Armata obtine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lauda cu cea mai spectaculoasa manipulare geofizica de la exploziile in atmosfera ale bombelor nucleare pana in prezent. Daca testarea va avea succes, vor dispune apoi de megaproiectele militare ale viitorului si vor avea la dispozitie piete uriase pentru gazele naturale din Alaska. Daca luam in considerare celelalte brevete bazate pe munca unui fizician din Texas, Bernard Eastlund, devine limpede modul in care armata intentioneaza sa foloseasca transmitatorul HAARP. Acestea fac si mai putin credibile dezmintirile guvernului. Armata stie cum intentioneaza sa foloseasca aceasta tehnologie si a specificat clar acest lucru in documentele sale. Ea a indus intentionat publicul in eroare prin folosindu-se de exprimari sofisticate, inselatorie si dezinformare fatisa.
Armata spune ca sistemul HAARP este capabil:

- sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
- sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
- sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
- sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
- sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
- sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
- sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante. Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.
Doi locuitori din Alaska au spus lucrurilor pe nume. Clare Zickuhr, fondator al miscarii NO HAARP, declara: „Armata intentioneaza sa dea o lovitura puternica ionosferei si apoi sa vada ce se intampla.”
Armata a uitat sa spuna populatiei ca nu stie prea clar ce se va intampla, dar un articol de stiinta de la Penn State se lauda cu aceasta incertitudine. Stiinta masculina? Proiectul HAARP foloseste cele mai inalte nivele de energie manipulate vreodata, in ceea ce Begich si Manning numesc „jucarii noi pentru baietii mari”. Este un experiment efectuat pe cer, pentru a afla lucruri necunoscute inca. Oameni de stiinta independenti le-au spus lui Begich si Manning ca o bomba atmosferica de tipul HAARP, cu efectele sale neprevazute, ar putea fi un act de vandalism global.

Bule de particule electrice

In cartea Angels Don’t Play This HAARP sunt incluse si interviuri cu oameni de stiinta independenti, precum dr. Elizabeth Rauscher. Ea are o cariera vasta si impresionanta in domeniul fizicii marilor energii si a publicat materiale in reviste stiintifice de prestigiu, precum si carti. Dr. Rauscher afirma despre programul HAARP: „Veti pompa cantitati imense de energie intr-o configuratie moleculara extrem de delicata ce alcatuieste structura multistratificata pe care o numim ionosfera.” Ea explica faptul ca ionosfera este predispusa la reactii catalitice: daca se modifica o mica parte, se poate produce o schimbare majora in ionosfera.
Pentru a descrie ionosfera ca pe un un sistem cu un echilibru delicat, dr. Rauscher a comparat-o cu o bula sferica de sapun ce inconjoara atmosfera Pamantului, cu vartejuri pe suprafata bulei. Ea prezice ca bula se va sparge daca se va face o gaura destul de mare in suprafata sa.

Felierea ionosferei

Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirma ca emisiile de inalta frecventa ale sistemului HAARP se pot cupla cu pulsurile cu lungime mare de unda (cu frecvente joase sau extrem de joase) pe care reteaua magnetica a Pamantului le foloseste pentru a distribui informatie sub forma de vibratii pentru a sincroniza dansul vietii in biosfera.
Winter numeste aceasta actiune geomagnetica „fluxul sanguin informational al Pamantului” si sustine ca este foarte probabil ca asocierea dintre frecventele inalte ale sistemului HAARP si frecventele naturale extrem de joase sa declanseze efecte secundare nebanuite.
David Yarrow din Albany, New York, este cercetator specializat in electronica. El descrie posibilele interactiuni dintre radiatiile HAARP cu ionosfera si reteaua magnetica a Pamantului:
„HAARP nu va „gauri” ionosfera. Aceasta e o subestimare periculoasa a ceea ce va face fasciculul gigantic cu putere masurata in gigawati emis de HAARP.

Pamantul se roteste si fata de straturile electrice fine ale „iono-sferelor” ce protejeaza suprafata Pamantului de radiatia solara intensa, incluzand si furtunile de particule incarcate din vantul solar. Rotatia Pamantului in jurul axei sale face ca HAARP – printr-o rafala care poate dura ceva mai mult de cateva minute – sa taie o felie din ionosfera ca un cutit cu microunde. Acesta nu produce o gaura, ci o incizie mare.”

Tragand cu brutalitate de corzile harpei

„Al doilea concept: Pe masura ce Pamantul se roteste, HAARP va taia de-a lungul fluxului geomagnetic... o forma toroidala din benzi magnetice asemanatoare meridianelor. Poate ca HAARP nu va „taia” aceste benzi din stratul magnetic protector al Gaiei, dar le va bombarda pe toate acestea cu impulsuri dizarmonioase, brutale, de inalta frecventa. Aceste impulsuri zgomotoase vor face sa vibreze liniile de flux geomagnetic, vibratiile propagandu-se prin toata reteaua geomagnetica.
Imaginea care iti vine in minte este aceea a unui paianjen asezat pe plasa lui. Aterizeaza o insecta, iar vibratiile panzei semnaleaza paianjenului prada. HAARP va fi ca un deget artificial din microunde care, daca nu va reusi sa rupa plasa, macar o va zgandari, trimitand semnale derutante.
Efectele acestei interferente cu simfoniile harpei geomagnetice a Gaiei nu sunt cunoscute si cred ca nici nu au fost luate in calcul. Chiar daca aceste efecte au fost luate in considerare, intentia [programului HAARP] este sa invete sa exploateze orice tip de efecte, si nu sa cante in armonie cu simfoniile globale.”
Printre alti cercetatori citati se numara si Paul Schaefer din Kansas City. Acesta este licentiat in electrotehnica si a construit arme nucleare timp de patru ani. „Majoritatea teoriilor in care savantii ne-au invatat sa credem par sa se prabuseasca,” spune el. El vorbeste despre dezechilibre provocate deja de epoca industriala si atomica, in special de iradierea mediului inconjurator cu particule mici, de mare viteza, „ca niste titireze minuscule”. Nivelul nenatural de miscare a particulelor de energii inalte din atmosfera si din centurile de radiatii care inconjoara Pamantul este raspunzator de schimbarea vremii, conform acestui model care infatiseaza o planeta Pamant ce isi descarca excesul de caldura si isi recapata echilibrul prin cutremure si activitate vulcanica.

Un Pamant cuprins de febra

„Starea energetica anormala a Pamantului si a atmosferei sale poate fi comparata cu o baterie de masina supraincarcata, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinti, arcuri electrice, crapaturi fizice si turbulenta generala in timp ce energia blocata incearca sa iasa.”
Intr-o a doua analogie, Schaefer spune:
„In afara de cazul in care dorim moartea planetei noastre, trebuie sa oprim producerea de particule instabile ce genereaza febra Pamantului. O prima prioritate in prevenirea acestui dezastru ar fi inchiderea tuturor centralelor nucleare si stoparea testelor cu arme atomice, a razboiului electronic si a «Razboiului stelelor».”
Intre timp, armata isi construieste cel mai mare incalzitor ionosferic de pana acum, pentru a crea in mod deliberat si mai multe instabilitati in stratul urias de plasma – ionosfera - si pentru a ridica nivelul energetic al particulelor incarcate electric din ea.

Ploaia electronica

Armata a publicat documente legate de „precipitatiile” de electroni din magnetosfera (centurile exterioare de particule incarcate electric ce se intind spre polii magnetici ai Pamantului), cauzate de undele electromagnetice de frecventa foarte joasa create de om:

„Aceste precipitatii de particule pot sa produca o ionizare secundara, sa emita raze X si sa cauzeze perturbatii semnificative in ionosfera inferioara.”

Doi specialisti in radiodifuziune de la Universitatea Stanford ofera dovezi asupra modului in care tehnologia poate afecta cerul prin intermediul undelor create pe Pamant. Acestia au aratat ca undele radio de frecventa foarte joasa pot face magnetosfera sa vibreze si particulele de mare energie sa se reverse in atmosfera Pamantului. Prin pornirea sau oprirea emisiei radio, poate fi oprita revarsarea acestor particule.

Controlul vremii

Avalansele de energie declansate de astfel de unde radio ne pot izbi in plin. Actiunea lor sugereaza ca tehnicienii pot controla vremea la nivel global prin trimiterea unor „semnale” relativ reduse in centurile Van Allen (centurile de radiatii din jurul Pamantului). Efectele de rezonanta Tesla pot astfel controla cantitati enorme de energie prin intermediul unor semnale de dirijare mici.

Cartea scrisa de Begich si Manning ridica intrebarea daca aceasta cunoastere va fi folosita de catre savantii implicati in stiinta razboiului sau de catre cei specializati in biosfera.

Armata a lucrat timp de 20 de ani la metodele razboiului climatic, pe care le numesc eufemistic „modificarea vremii”. Tehnologia de provocare a ploii, de exemplu, a fost testata de cateva ori in Vietnam. Ministerul Apararii S.U.A. a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor si a uraganelor prin proiectele Skyfire si Stormfury.

S-au avut in vedere tehnologii complicate care sa produca efecte pe scara mare. Angels Don’t Play This HAARP citeaza un expert care afirma ca armata a studiat atat laserele cat si substantele chimice care ar putea deteriora stratul de ozon aflat deasupra unui inamic.

Studierea cailor de a provoca si detecta cutremure a reprezentat in urma cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finantarea acestui proiect a fost acordata de Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA, acum cu acronimul ARPA).

In 1994 Aviatia Militara a Statelor Unite si-a facut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii. Oamenii de stiinta au facut experimente de manipulare a vremii inca din anii ’40, dar cu toate acestea in Spacecast 2020 se facea observatia ca „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat [este] interzisa”. Afirmand acest lucru, Aviatia Militara pretindea ca progresul tehnologiilor „impune o re-examinare a acestei teme delicate si riscante”

Impuls mic, efect mare

HAARP bombardeaza ionosfera acolo unde ea este relativ instabila. Un aspect care nu trebuie uitat este acela ca ionosfera este un scut electric activ care protejeaza planeta de bombardamentul constant cu particule cu energie ridicata din spatiu.

Aceasta plasma conductoare, impreuna cu campul magnetic al Pamantului, capteaza plasma electrica din spatiu si o impiedica sa ajunga direct la suprafata terestra, afirma Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Daca ionosfera este profund afectata, atmosfera de dedesubt este si ea afectata.”

Un alt om de stiinta a afirmat intr-un interviu ca exista o conexiune electrica foarte puternica intre ionosfera si partea din atmosfera unde se formeaza vremea – atmosfera inferioara. Un efect electric creat de om – rezonanta armonica in reteaua electrica – produce caderea particulelor incarcate electric din centurile de radiatie Van Allen, iar ionii care cad creeaza cristale de gheata (care duc la formarea norilor de ploaie).

Ce face HAARP? Energia lansata in sus de un incalzitor ionosferic nu e mare prin comparatie cu totalul energiei din ionosfera, dar documentele HAARP recunosc ca pot fi eliberate in ionosfera cantitati de mii de ori mai mari de energie decat cele luate in calcul pana acum. La fel ca in cazul „cheii razboiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” (descrise in literatura cu privire la incalzitorul ionosferic) inseamna un impuls initial mic si un efect mare.

Astrofizicianul Adam Trombly i-a spus lui Manning ca modelul folosit de acupunctura este un mod de a reprezenta efectul pe care pulsatia cu o putere de ordinul mai multor gigawati il poate avea asupra ionosferei. Daca HAARP loveste anumite puncte, acele zone ale ionosferei pot reactiona in moduri surprinzatoare.

Incalzitori ionosferici mai mici, cum e cel de la Arecibo, sunt plasati sub zone relativ linistite ale ionosferei, in comparatie cu miscarile accentuate ale ionosferei din preajma polilor magnetici ai Pamantului. Acest lucru adauga inca o necunoscuta la problema HAARP: atmosfera superioara plina de neprevazut si mult mai animata din preajma Polului Nord.

Ar putea scurtcircuita pamantul?

Pamantul ca sistem electric sferic, este un model acceptat in toata lumea. Experimentatorii care urmaresc sa creeze legaturi electrice artificiale intre partile acestui sistem nu iau probabil in calcul posibilele consecinte. Motoarele si generatoarele electrice pot fi destabilizate atunci cand le sunt afectate circuitele. Ar putea activitatile umane sa cauzeze o schimbare semnificativa in circuitul electric al planetei sau in campul sau electric? O lucrare din revista Science se ocupa cu ionizarea creata de om din material radioactiv, dar poate ca acest subiect poate fi studiat si din punctul de vedere al sistemelor de tip HAARP:

„[…] in timp ce schimbarile in campul electric al Pamantului rezultate in urma unei explozii solare ce moduleaza conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra meteorologiei, situatia poate fi diferita atunci cand schimbarile in campul electric sunt cauzate de ionizarea artificiala...”

Meteorologia este desigur studiul atmosferei si al vremii. Ionizarea apare atunci cand o cantitate mare de energie este transmisa fortat atomilor, provocand indepartarea electronilor din atomi. Particulele incarcate electric rezultate sunt strans legate de HAARP. „O singura examinare a vremii ar trebui sa ne indice ca am apucat-o pe o cale gresita,” spune Paul Schaefer, discutand despre tehnologiile de tip HAARP.

Angels Don’t Play This HAARP: Advances in Tesla Technology este o carte care vorbeste despre planurile armatei de a manipula un bun care apartine intregii lumi: ionosfera.

Aroganta guvernului Statelor Unite in aceasta privinta nu este fara precedent. Testele exploziilor nucleare atmosferice au scopuri similare. China si Franta au dat de curand o intrebuintare distructiva banilor contribuabililor, efectuand teste de explozii nucleare subterane. Recent s-a raportat ca guvernul S.U.A. a cheltuit 3.000 de miliarde de dolari cu programul sau nuclear de la inceputul acestuia in anii 1940.