Subscriu necondiţionat la orice mişcare ecologistă şi la aproape orice măsură legislativă ce are drept scop protejarea mediului inconjurător! Da, sunt pe deplin de acord că Mama Natură este în colaps şi că măcar acum, în al 12-lea ceas, putem reduce sursele de poluare, ba chiar să le eliminăm complet.
Supertehnologiile şi superdezvoltarea nivelului de trai sunt destinate unui singur beneficiar: Omul. Natura a fost ignorată din această ecuaţie. Resursele şi capacitatea ei de regenerare au pierdut cadenţa cu consumul. Ceea ce s-a crezut că este inepuizabil, a intrat pe stoc zero. Dacă sursele actuale de energie vor putea fi, cândva, înlocuite cu altele complementare, aerul, apa, masa verde a pădurilor, ori speciile de plante şi animale (multe dintre ele fiind deja dispărute) vor fi pierderi irecuperabile.
Ar putea părea aberantă afirmaţia cum că industria de consum alimentar este un factor cu o pondere covârşitoare în deprecierea mediului natural, numai că statisticile de ultimă oră nu pot fi contrazise. Nu producţia in sine de alimente, cât latura comercială a acesteia, cu referire directă către ambalaje, în special cele din plastic. Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător din Statele Unite arată că, la nivel planetar, anual se consumă circa 500 de miliarde de pungi din plastic, reprezentând cantitatea cea mai mare de deşeuri poluante nedegradabile. Este suficient să va faceţi ochii roată într-un supermarket şi veţi fi în măsură să apreciaţi şi singuri că circa 90 % dintre produsele aflate în rafturi sunt ambalate în plastic. Paradoxal, cu cât sunt mai mici şi mai "delicate", cu atât sunt mai nocive pentru mediu. Pungile şi folia de plastic reprezintă, de departe, cea mai teribilă sursă poluantă! V-aţi gândit o clipă că "nevinovata" punguliţă ori ţipla trasă peste casoletele cu carne sau legume sunt cauzatoare de moarte? Probabil că nu! Argumentele mele scrise ar avea şanse minime să vă convingă, dar internetul abundă cu filmuleţe şi montaje foto ce v-ar tulbura realmente.
Supertehnologiile şi superdezvoltarea nivelului de trai sunt destinate unui singur beneficiar: Omul. Natura a fost ignorată din această ecuaţie. Resursele şi capacitatea ei de regenerare au pierdut cadenţa cu consumul. Ceea ce s-a crezut că este inepuizabil, a intrat pe stoc zero. Dacă sursele actuale de energie vor putea fi, cândva, înlocuite cu altele complementare, aerul, apa, masa verde a pădurilor, ori speciile de plante şi animale (multe dintre ele fiind deja dispărute) vor fi pierderi irecuperabile.
Ar putea părea aberantă afirmaţia cum că industria de consum alimentar este un factor cu o pondere covârşitoare în deprecierea mediului natural, numai că statisticile de ultimă oră nu pot fi contrazise. Nu producţia in sine de alimente, cât latura comercială a acesteia, cu referire directă către ambalaje, în special cele din plastic. Agenţia de Protecţie a Mediului Înconjurător din Statele Unite arată că, la nivel planetar, anual se consumă circa 500 de miliarde de pungi din plastic, reprezentând cantitatea cea mai mare de deşeuri poluante nedegradabile. Este suficient să va faceţi ochii roată într-un supermarket şi veţi fi în măsură să apreciaţi şi singuri că circa 90 % dintre produsele aflate în rafturi sunt ambalate în plastic. Paradoxal, cu cât sunt mai mici şi mai "delicate", cu atât sunt mai nocive pentru mediu. Pungile şi folia de plastic reprezintă, de departe, cea mai teribilă sursă poluantă! V-aţi gândit o clipă că "nevinovata" punguliţă ori ţipla trasă peste casoletele cu carne sau legume sunt cauzatoare de moarte? Probabil că nu! Argumentele mele scrise ar avea şanse minime să vă convingă, dar internetul abundă cu filmuleţe şi montaje foto ce v-ar tulbura realmente.
În unele ţări, inclusiv România, legislaţia protectoare a mediului a adoptat un paragraf prin care distribuirea gratuită a pungilor de plastic să fie interzisă. Gratuită!!! Este o prostie, o minciună, un vax total, care nu repercutează nici asupra cauzei şi nici a efectului! Rezultatul concret este unul singur: supliment la profitul comerciantului. Acele pungi oricum erau plătite şi anterior, costul regăsindu-se în cel final al produselor, al consumabilelor sau de reclamă, cazul ambalajelor inscripţionate seligrafic. Pe de altă parte, cinstiţi să fim!, cine se mai uită la câţiva bănuţi în plus, comparativ cu suma totală achitată la casă? Reacţia cumpărătorului ar fi fost cea contată doar în situaţia în care magazinele ar fi fost obligate să ofere alternative ecologice, hârtia fiind un prim exemplu, la modul: "Punga de plastic 2 lei, cea din hârtie gratis!"
Spuneam că ambalajul sintetic nu este degradabil. În schimb, este reciclabil! Condiţia de bază ca aceste deşeuri să reintre în circuit este colectarea. Chiar dacă cetaţeanul român stă foarte prost la acest capitol, nici pe plan mondial lucrurile nu se prezintă cu mult mai bine. Dacă din punct de vedere al ambalajelor mari sau cu masă plastică mai consistentă procentele reciclării sunt acceptabile, punguţele şi foliile de tip ţiplă fac din nou notă discordantă, fiind ignorate aproape total. Mai puţin de 1 % se reciclează. Mototolite sau strânse în pumn, aceste folii se comprimă până la volumul unei "bobiţe". Cine să-şi bată capul cu ea? Traiectul său este direct în coşul din masca de chiuvetă, iar de aici, la gropile de gunoi ale oraşelor. În contact cu apa, bobiţele "înfloresc", se deschid, iar vântul le va purta cu suflarea sa oriunde prin natură, unde îşi vor lăsa amprenta morţii.
Totuşi, ce este de făcut? În ce măsură ne putem implica? În primul rând va trebui să sacrificăm confortul nostru ocazional şi să renunţăm la achiziţionarea şi folosirea acestor ambalaje, printr-o atitudine, dacă vreţi?, de boicotare. Producătorii şi comercianţii vor înţelege mai devreme sau mai târziu cauza pentru care rămân cu marfa în galantare. Solicitând numai recipiente din sticlă, hârtie sau carton va fi un semnal cât se poate de clar că vor trebui să se reorienteze către acestea. Nu în ultimul rând, va trebui să fim mai receptivi, ba chiar să susţinem mişcările ecologiste de genul "Greenpeace". Păi dacă o mână de oameni a repurtat victorii notabile în favoarea mediului, închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla cu milioane de susţinători!
Spuneam că ambalajul sintetic nu este degradabil. În schimb, este reciclabil! Condiţia de bază ca aceste deşeuri să reintre în circuit este colectarea. Chiar dacă cetaţeanul român stă foarte prost la acest capitol, nici pe plan mondial lucrurile nu se prezintă cu mult mai bine. Dacă din punct de vedere al ambalajelor mari sau cu masă plastică mai consistentă procentele reciclării sunt acceptabile, punguţele şi foliile de tip ţiplă fac din nou notă discordantă, fiind ignorate aproape total. Mai puţin de 1 % se reciclează. Mototolite sau strânse în pumn, aceste folii se comprimă până la volumul unei "bobiţe". Cine să-şi bată capul cu ea? Traiectul său este direct în coşul din masca de chiuvetă, iar de aici, la gropile de gunoi ale oraşelor. În contact cu apa, bobiţele "înfloresc", se deschid, iar vântul le va purta cu suflarea sa oriunde prin natură, unde îşi vor lăsa amprenta morţii.
Totuşi, ce este de făcut? În ce măsură ne putem implica? În primul rând va trebui să sacrificăm confortul nostru ocazional şi să renunţăm la achiziţionarea şi folosirea acestor ambalaje, printr-o atitudine, dacă vreţi?, de boicotare. Producătorii şi comercianţii vor înţelege mai devreme sau mai târziu cauza pentru care rămân cu marfa în galantare. Solicitând numai recipiente din sticlă, hârtie sau carton va fi un semnal cât se poate de clar că vor trebui să se reorienteze către acestea. Nu în ultimul rând, va trebui să fim mai receptivi, ba chiar să susţinem mişcările ecologiste de genul "Greenpeace". Păi dacă o mână de oameni a repurtat victorii notabile în favoarea mediului, închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla cu milioane de susţinători!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.