Reconversia Plastic - Petrol?

   Dacă la începurile lor pungile din plastic, PET-urile pentru băuturi, ambalajale din metarial plastic şi, în general, cam toat ce se fabrica din "materialul minune" au fost apreciate pentru calităţile lor estetice, greutate, adică polivalenta utilizare, în ultimii ani au devenit plaga numărul unu în materie de poluare a mediului natural. "Minunea" de fi indestructibil s-a transformat cu fiecare zi într-o evidentă şi stringentă problemă în viaţa fiecăruia dintre noi, cu atât mai mult pentru cei ce au conştientizat că planeta riscă să fie sufocată de deşeurile plastice atât pe uscat, cât şi râurile, fluviile şi mările cu oceanele planetare.

   Nu numai cantităţile imense de masă plastică extrem de rezistentă în timp au dat un prim semnal de alarmă printre ecologişti, ci şi volumetria acestora. Dacă un ambalaj din hârtie sau din carton aruncat la întâmplare s-ar fi aplatizat în timp din cauza ploilor, în special, un ambalaj echivalent, dar din PVC, şi-ar fi păstrat dimensiunile intacte zeci de ani. Paradoxal însă, în ciuda avertismentelor din ce în ce mai numeroase şi vehemente venite dinspre tot felul de organizaţii şi mişcări ecologice din întreaga lume, soluţiile pentru eliminarea acestor deşeuri au fost invers proporţionale cu viteza şi volumul de producţie. Ba mai mult, alte organisme, în special din industria alimentară - au încurajat voit sau nu !? - producătorii să-şi vândă produsele cât mai septic posibil, ceea ce, desigur, s-a tradus prin prezenţa în rafturi a alimentelor "ţiplate", îmbuteliate sau ambalate în caserole de diferite forme şi mărimi, 95 % dintre acestea fiind indestructibile, după cum am mai spus. Orice ambalaj, din orice domeniu, are în conţinutul său masă plastică, material devenit omniprezent pe piscurile munţilor, pe luciul apelor, în adâncul pădurilor, dar şi, atenţie!, în intestinele unor animale, care, în cele din urmă, vor pieri sufocate sau înfometate.

    Pe ici, pe colo în lume au fost câteva tentative pentru combaterea poluării plastice, numai că rezultatele nu reuşesc să contrabalanseze efectele din ce în ce mai nocive. Marile magazine au introdus fie o taxă suplimentară pe acele teribile pungi de plastic, fie le-au înlocuit cu unele confecţionat din materiale, spun ei, biodegradabile. Într-o localitate din Australia a fost consemnată chiar o premieră mondială, fiind interzise prin lege băuturile îmbuteliate în PET-uri. Au fost iniţiate acţiuni pentru colectarea şi igienizarea zonelor devenite depozite sau gropi ilegale de gunoi. Un astfel de gunoi! Nici varianta incinerării deşeurilor plastice nu s-a dovedit a fi o soluţie de luat în seamă, cu atât mai mult cu cât era înlocuită o poluare cu o alta, poate mai toxică, a aerului. Singura variantă ce s-a bucurat într-o măsură mai mare de susţinere civică, dar şi financiară, a rămas reciclarea. Sigur, implicarea civică (că tot am pomenit de acest termen) este inconsecventă şi neuniformă la scară globală. Volumul colectării şi reciclării este încă departe, mult prea departe, de ceea ce înseamnă şansa reală în lupta cu milioanele de tone de masă plastică abandonate aiurea în lume. În plus, industria reciclării plastice ajunge, în final, să producă...plastic.

   O rază de speranţă ne vine din Ţara Soarelui Răsare, adică Japonia, unde a fost pus la punct un aparat care, putem spune, închide cercul "materie primă - producţie - reciclare - materie primă". Este ştiut că materia primă ce stă la baza masei plastice este petrolul. Ei bine, aparatul în cauză "stoarce" din deşeurile plastice picătură după picătură de...petrol. Asta nu-i tot! Acest aparat poate "rafina" o diversitate de produse petroliere, inclusiv cherosen.

   Să fie aceasta şansa unui mediu mai curat? Deşi nu are subtitrare sau traducere în română, vizionaţi filmul şi apreciaţi singuri!